Elso Simone Serpentini |
|
M'à tì da huardà come 'nu panine 'nghe la purcatte
LILIANE- Tumassì.. Tumassì… TUMASSINE- Oh, Lilià… c’à successe? LILIANE- Ninde… te so ‘rchiamate peccà… TUMASSINE- Peccà? LILIANE-Ma tì ‘zzate? Hì fatte culazjone? TUMASSINE- Mo’ li stinghe a fa… LILIANE- Te vulave dice… TUMASSINE- Che mi vulive dèce? LILIANE- Pe’ massàre… TUMASSINE- Pe’ massàre?… LILIANE- So parlate ‘nghe Cuncettine. M’à datte, m’à spiehàte che ‘na fammene dall’òmmene che je vò bbene, nen t’è da essere huardate come ‘na porcatte, cume te so datte prime… TUMASSINE-Allora come tè da essere huardate? LILIANE- Come ‘nu panine ‘nghe la purcatte… Pare che ce sta ‘na bella defferenze. TUMASSINE- ‘Na defferenze tra li ddò huardate? LILIANE- Scine, scine. Perciò massare nen mi tì da huardà come ‘na porchetta… TUMASSINE- Ah, no? E come allore? LILIANE- Pare ca è brutte a huardà ‘na fammene come ‘na porchetta. Peccà porchetta, ‘nfonde ‘nfonde… è na purcelle… ‘nzomma ‘na maialina… e la cosa po’ essere… capite? TUMASSINE- Je nen so capite ninde… LILIANE-Vìje, vì, àprule ssu cervelle… Cuncettine dice che se sa haurde ‘na fàmmene come ‘na purcatte, cioè ‘na purcelle… insomme… ‘na scrofa… po’ essere ‘na cosa brutte… E’ come a dice a ‘na fàmmene… ca è… TUMASSINE- Ca è?... LILIANE-Tumassì, ma tu sì prùbbje ‘ndùndele… E’ come a dice che ‘na fàmmene nn’è serie… e tu lu sì che ‘mmece so serie e serie assì… TUMASSINE- Scine, Lilià… s’è pe quasse pe’ farte dà ‘nu vasce me faciste aspettà quattre misce… LILIANE- Appunde… lu vite? TUMASSINE- E pe’ darte ‘na maniate me ne faciste aspettà addre quattre… LILIANE- Smìttela, lu ‘ndundì… smèttila… sì ‘nu cafone… TUMASSINE- Scine… ‘nu cafone… ma ‘nu cafone che te vo bbene… LILIANE- Allore, pe’ massàre… siccome ce sta pure li cumbagna me’… nen me fa fa brutte fehùre… nen mi tì da huardà come ‘na purcatte? Capite? TUMASSINE- Allora come ti tinghe da huardà LILIANE- Come ‘nu panine ‘nghe la purcatte… TUMASSINE- Oddìje, oddìje… come? Nen so capite bbone… LILIANE- Come un panino con la porchetta. TUMASSINE- Cuma sarebbe quasse mo'? Come te tinghe da huardà?… LILIANE- Cuma te so datte, no come una porchetta, ma come un panino n’ghe la purcatte… TUMASSINE- E che defferenze ce sta? ‘Nzomme te tinghe simbre da huardà come se me te vulesse magna, no? LILIANE- Tumassì, però cuma sì materiale…cuma fi a esse ccuscì materiale e gnurante? TUMASSINE- Lilià, lu panine ‘nghe la purcàtte aè ‘na cosa che se magne… come la purcàtte… LILIANE- Scine, ma lu panine nen vo’ dece prùbbje lu panine… è ‘na… metafora.. TUMASSINE- Caè? Ma peccà me vu simbre ‘mbrujà la cocce, ciaciò? Lu panine... la purcàtte… LILIANE- Tumassì, fenèsce de magnà. Dapù t’archiame e te le spiahe bbone… Ca tu me fi fà brutte fehùre… ‘ccedente a ttà… stu ‘gnurante… 'mbièscete la panze ca forse te se 'mbiesce pure la cocce. Dapù t’archiame. |